Ziua nationala

In fiecare an e o zi tot mai trista, tot mai rece si fara viata. Nu am idee daca a fost candva altfel, insa mereu imi lasa un gust amar, pentru ca romanii au suflet, sunt patimasi iar sarbatoarea nationala e doar un prilej de obida, de discutii pro si contra, de baut si discutat despre fasolea cu ciolan si sarmale.
Nu am solutii, nu vreau sa enunt ceva insa dincolo de secul si uzualul „La Multi Ani Romania” cred ca ar trebui sa ii acordam putin mai multa incredere si apreciere tarii. Fie ca vrem sau nu, fie ca suntem in ea sau afara, toti gravitam in jurul ei si suntem legati de ea.

Sinteza meciului Grecia – Romania

Niste oameni au facut bani in moduri greu de descris dpdv legal si pentru ca banii nu ajung fara sa ii arati si-au cautat publicitate. Beneficiind de idei inovatoare si-au cumparat echipe de fotbal cu care se joaca exact ca un copil capricios cu soldateii de plastic.
Orice societate onorabila are un lider asa ca l-au ales pe el, unicul si cel dintai, caruia i-au spus „Nasul”. Nasul a decis sa il puna antrenor la nationala pe un prieten, cam nesuferit si arogant insa foarte slab ca selectioner pentru ca era prieten. Pentru ca trebuia sa poarte un nume i s-a spus „Satana”.
Satana are o singura calitate in domeniu, si anume orgoliul infinit. Cu el echipa nationala este facuta ca si restul sistemului, pe baza de relatii, interese si prietenii iar scopul fiecarui joc este ca el sa nu piarda, nu ca echipa sa castige.
O mana de oameni se joaca intre ei, uneori pe mize serioase in bani. Restul de 16-18 milioane ne uitam, ne enervam, chibitam si speram ca data viitoare sa ne bucuram.
L.E Pentru ca Sf. Parachiva a trecut nu putem spera la nici o minune.

Noi si ei

Va aduceti aminte de San Marino? Sau de echipa Insulelor Feroe, vorbind de fotbal? Va dati seama ce bucurie pe aia, muncitori, bucatari si ce mai erau ca joaca cu Romania, o super echipa? Ce pregatiri febrile, sperante si dorinte, ca apoi sa ia bataie cu 1-0 sau 6-0, mereu insa bataie.
Tineti minte si cum ne uitam noi de sus la ei de fiecare data? Ce misto putem face de ei, ca au curajul sa spuna ca au echipa de fotbal desi nu seamana a nimic si are valoarea unei echipe judetene de la noi?
Perfect. Acum inlocuiti in imaginea de mai sus Romania cu lumea civilizata si San Marino cu Romania iar fotbalul cu orice domeniu. Exact ala e nivelul nostru, niste amatori ce uneori frizeaza profesionalismul insa mereu sunt depasiti de ceilalti. E… amuzant pana la dureros sa vezi toata agitatia din tara, politica, economica, orgoliile puse in joc si apoi sa vezi imaginea in ansamblu si cat valoreaza cu adevarat acele entitati pe piata mare.
E interesant sa vezi toti marii specialisti cum le arunca din cand in cand cate o informatie celorlalti, mandri ca apoi sa vezi ca si ei sunt in urma occidentului cu niste ani de zile. Poate uneori ar trebui sa ne uitam in sus in loc sa ne uitam in jos, poate ne-am vedea altfel.

Saracia

Cum e viata in cea mai saraca tara din UE? Trista si ce este cel mai trist este ca incercam sa acoperim asta.
Ma uit la televizor si vad masini, case, produse, totul e bine desi ni se mai anunta periodic cresteri de preturi insa in stiri extrem de scurte. Ma uit la politicieni si vad ca a fost bine, este foarte bine si o sa fie incredibil de bine in tara, practic o sa curga lapte si miere. Exista insa saracie in Romania, o saracie crunta.
Sint extrem de multi oameni saraci in satele Romaniei, oameni ce se chinuie sa isi creasca copiii in conditii inumane, copii ce vor fi lipsiti de educatie si vor trai in saracie toata viata lor. Acum 10 ani am vazut copii mergand la gradinita in cizme de cauciuc fara sosete, iarna, prin noroi si zapada. Pe de o parte saracie, pe de alta lipsa de interes a parintilor insa si anul asta am vazut copii, alti copii, mergand la gradinita la fel, cu picioarele goale in cizme de cauciuc.
Pentru multi romani viata, ceea ce stiu ei ca este viata de zi cu zi este de fapt supravietuire. Intr-o societate normala oamenii aleg ce sa manance, aleg ce sa isi cumpere de imbracat, isi permit un concediu, o pauza, pun cativa bani deoparte pentru batranete, au cald in casa iarna.
Voi credeti ca toti acei batrani din orase care cumpara 200 de grame de parizer o data pe saptamana si nu si-au cumparat haine de 5 ani traiesc? Sau tinerii care muncesc pe un salariu putin mai sus de cel minim si stau cu parintii intr-un apartament de doua camere desi au copil mic, si ei traiesc? Exemple se gasesc la tot pasul si se vor gasi mereu din ce in ce mai multe.
Nu se va schimba nimic in bine, nu are cum sa se schimbe pentru ca nu avem mentalitate, educatie, infrastructura, bani si vointa.
Intre jos Basescu, hai Steaua, android vs apple, hateri, trafic, seminte si orgolii, voi realizati ca Romania sufera in fiecare zi si viata de zi cu zi e doar o lupta pentru hrana de a doua zi?

Schimbarea

Totul se schimba atat de iute, totul pare batut de vant, azi e, maine nu e. Imi e dor de copilarie, cand nu aveam griji si puteam sa joc fotbal toata ziua fara nici o problema si seara sa raman la povesti cu ceilalti jucatori ambitiosi. Eu insa am imbatranit, am multe pe cap, alerg dintr-un loc in altul, nu termine bine ceva ca ma apuc de un alt lucru si tot asa, de dimineata pana seara.

Ma uit in jurul meu, totul se schimba in acelasi ritm rapid. Se schimba legi, reguli, magazine se inchid si se deschid cu mare viteza, dobanda bancara, modul de acordare a creditelor, preturile la case, preturile la alimente, al carburant, totul. Nu ar trebui sa fie posibil chiar asa ceva. Nu poti incepe un an scolar fara sa stii ce fel de bacalaureat o sa fie peste 4 ani si astia nu stiu daca e valid anul asta. Nu poti cumpara o casa cand preturile variaza lunar, dobanda nu e stabila, creditul e in alta moneda decat esti platit si nu stii ce va fi peste un an iar creditul e pe 30.

Stiu, in toata lumea lucrurile se misca mai repede, insa parca nicaieri asa iute si haotic precum in Romania. Parca e prea mult haos, prea multa brambureala, prea putine lucruri pe care sa te poti baza. Mi-e dor de previzibilitate…